Prima criza de tantrum a copilului este o piatra de hotar in dezvoltarea fiecarui copil. Crizele epice, in special cele in public, pot scoate din minti chiar si pe cei mai calmi si mai increzatori dintre parinti.
Intre varsta de unu si patru ani, aproape 90% dintre copii vor avea ocazional crize de tantrum. Acestea implica copiii care isi exprima furia si frustrarea prin tipete, plans, caderi la pamant, ranire, izbire, lovire, aruncare de obiecte si, la unii copii, tinerea respiratiei.
Tantrum-ul incepe adesea atunci cand un copil doreste ceva ce nu poate avea, vrea sa evite ceva, doreste atentie sau daca copilul este infometat, obosit, bolnav sau doar frustrat. Dar cauza poate fi deseori lipsita de sens. Tantrum-ul isi atinge apogeul la varsta de doi ani, deoarece copiii se confrunta cu frustrarea de a nu fi capabili sa se exprime verbal, dezvoltand simultan sentimentul de autonomie si independenta.
Ce trebuie sa faceti atunci cand copilul dvs. are un acces de furie
Pentru 90% dintre parintii care se confrunta cu tantrum-uri, ca parte a dezvoltarii normale a copilului, cea mai buna modalitate de a le trata este sa incerce sa le evite. Este mai usor sa spui decat sa faci! Dar, pe cat de mult puteti, fiti consecventi si perseverenti cu regulile si rutina. Si asigurati-va ca asteptarile copilului dumneavoastra sunt potrivite pentru varsta lui.
Oferiti-i optiuni in luarea deciziilor pentru a incuraja independenta, asigurandu-va in acelasi timp ca optiunile disponibile sunt acceptabile si pentru dvs. ca parinte. De exemplu, „Vrei un iaurt sau un biscuite?” (Nu „ce ai vrea sa mananci?”). Sau „Vrei sa asculti o poveste sau un cantecel inainte de culcare?” (Nu „ce vrei sa asculti?”). Facand acest lucru gresit, poate duce la luni intregi de ascultare obsesiva a aceleasi piese, care este la fel de rau precum suna.
Masa luata la ore regulate si o rutina de somn va vor ajuta sa evitati crizele de foame si de oboseala. De asemenea, veti putea ajuta la eliminarea surselor de frustrare pentru copil (cum ar fi un borcan de biscuiti pe care acestia il vad, dar la care nu pot ajunge).
Pe masura ce copilul inainteaza in varsta, incurajeazati-l sa exprime modul in care se simte in cuvinte. Cuvintele care descriu emotiile pot fi, de asemenea, verbalizate de catre parinti copilului, pentru a-l ajuta la invatarea alfabetului emotiilor. De exemplu „Pari foarte furios” sau „Pot sa spun ca acest lucru te-a facut sa te simti foarte trist”.
De asemenea, nu uitati sa oferiti copilului o atentie pozitiva atunci cand comportamentul acestuia justifica acest lucru. Doarece un copil care se simte neglijat, poate provoca o atentie negativa, doar pentru a obtine orice fel de atentie.
Citeste si:
♥ 9 sfaturi pentru a-i invata pe copii sa nu renunte
♥ 10 instrumente pentru a ajuta copilul sa-si gestioneze teama
Daca preventia nu a functionat, cateva strategii va pot ajuta. Ramaneti calm, nu escaladati situatia si nu cedati presiunii pentru a va asigura ca tantrum-urile nu sunt vazute de copil ca un exercitiu productiv. O mica pauza, in care copilul este mutat departe de situatia care a creat problema, poate ajuta atat parintele, cat si copilul, sa se calmeze.
Daca va aflati intr-un loc public, incercati sa redirectionati atentia copilului si, daca acest lucru nu functioneaza, mentineti calmul si parasiti locul, daca este necesar.
Ce este normal si ce nu?
In timp ce face parte din dezvoltarea normala a copilului, tantrum-ul este un motiv comun pentru ca parintii sa se ingrijoreze si sa caute ajutor de specialitate. Aproximativ 7% dintre copii prezinta crize de tantrum de mai multe ori pe zi, care dureaza 15 minute sau mai mult. Jumatate dintre acesti copii au de obicei o problema de comportament sau dezvoltare.
Tantrum-urile care ar putea fi clasificate ca „anormale” tind sa fie acelea care continua sa depaseasca varsta prescolara, dureaza mai mult de 15 minute, in care copilul se raneste pe el insusi sau pe altii, apare de mai mult de cinci ori pe zi sau unde starea de spirit este scazuta intre tantrum-uri, in loc sa revina la normal.
Alte semne ca tantrum-urile sunt mai severe sunt atunci cand acestea apar cu alti adulti decat parintii sau se petrec din senin, fara nici o provocare aparenta.
Nu este surprinzator faptul ca familia unui copil care este predispus la tantrum-uri frecvente poate avea nevoie de sprijin. Un studiu recent a constatat ca jumatate dintre mamele copiilor care au cautat ajutor de specialitate pentru comportamentele de tantrum au avut o problema de depresie sau anxietate.
Alti factori familiali care au fost asociati cu tantrum-urile frecvente sau severe la copii includ iritabilitatea materna, stresul marital, nivelul scazut de educatie parentala, atunci cand ingrijirea copilului este oferita exclusiv de catre mama si atunci cand pedepsele corporale sunt folosite in casa.
Toate acestea prezinta o imagine a unei familii care sufera de stres considerabil, indiferent daca precede sau rezulta din tantrum-ul copilului. In orice caz, tantrum-urile frecvente sunt susceptibile de a escalada stresul in casa, astfel ca este important ca intregul sistem familial sa primeasca mijloacele necesare pentru a face fata.
Cu multi ani in urma, intr-un studiu al cimpanzeilor, cercetatorii au observat fenomenul reconcilierii dupa conflict. La fel ca cimpanzeii, mai mult de o treime din copiii mici vor sa-si incheie tantrum-ul cu o imbratisare. Este o modalitate frumoasa de a semnala sfarsitul crizei de furie si revenirea la a fi parte a vietii normale de familie.
Citeste si:
♥ 6 intrebari importante pe care sa le pui copiilor inainte de culcare
♥ Cum sa faci sa nu-ti mai iesi din fire cu copiii tai
