Ce li se intampla copiilor atunci cand parintii se cearta

2230

Nu exista relatii in care sa nu apara conflicte sau dezacorduri, si, intr-un moment sau altul, toti copiii ajung sa fie martori la discutiile aprinse ale parintilor. Conflictele dintre parinti sunt inevitabile – dar nu trebuie sa raneasca copiii.

„Copiii sunt ca niste contoare Geiger emotionale”, spune E. Mark Cummings, psiholog la Universitatea Notre Dame, care, alaturi de colegii sai, a publicat de peste douazeci de ani sute de lucrari pe aceasta tema. „Copiii acorda o atentie deosebita emotiilor parintilor lor pentru a afla cat de in siguranta sunt in familie”, spune Cummings. „Cand parintii sunt distructivi, daunele colaterale la copii pot dura o viata.”

Potrivit terapeutului de familie Sheri Glucoft Wong, din Berkeley, California, aparitia copiilor creeaza mai multe conflicte, chiar si pentru cuplurile care erau bine inainte de a deveni parinti. „Cand copiii apar, este mai putin timp si ai de facut mai multe lucruri„, spune ea. „Dintr-o data nu mai esti atat de rabdator, nici atat de flexibil si se simte ca si cum ar fi mai multe in joc.”

„Conflictul este o parte obisnuita a experientei cotidiene, asa ca nu faptul ca parintii se cearta este important… ci modul in care conflictul este exprimat si rezolvat, si mai ales cum ii face pe copii sa se simta, daca are consecinte importante asupra copiilor”, spune Cummings. Urmarirea unor tipuri de conflicte poate fi chiar buna pentru copii. Cand copiii vad ca parintii lor rezolva problemele dificile, pot creste mai bine.

Ce este un conflict distructiv?

In cartea lor, Marital Conflict and Children: An Emotional Security Perspective, Cummings si colegul sau Patrick Davies de la Universitatea din Rochester identifica tipurile de tactici distructive pe care parintii le folosesc intre ei si care fac rau copiilor:

Agresiunea verbala – jignirile, insultele si amenintarile de abandon;

Agresiunea fizica – lovirea si impingerea;

Tacticile mute – evitarea, retragerea;

Capitularea – ar putea parea o solutie, dar nu este una adevarata.

Unii parinti, stiind ca un conflict poate fi distructiv, pot crede ca pot evita sa ii afecteze pe copiii lor prin cedare sau capitulare, pentru a pune capat unui conflict. Dar asta nu este o tactica eficienta. „Am facut un studiu in acest sens”, a spus Cummings. „Potrivit inregistrarilor parintilor despre certurile lor la domiciliu si reactiile copiilor lor, raspunsurile emotionale ale copiilor la capitulare nu sunt <pozitive>.

Furia nonverbala si <creearea de ziduri> – refuzand sa comunice sau sa coopereze – sunt deosebit de problematice. Studiile noastre au aratat ca efectele pe termen lung ale retragerii parintilor sunt de fapt mai ingrijoratoare pentru copii [decat conflictul deschis] „, spune Cummings. De ce? „Copiii inteleg ostilitatea”, explica el. „Isi dau seama ce se intampla si pot lucra cu asta. Dar cand parintii se retrag si devin indisponibili din punct de vedere emotional, copiii nu stiu ce se intampla. Stiu doar ca lucrurile sunt in neregula. Vedem in timp ca retragerea parintilor este de fapt o traiectorie mai rea pentru copii. Si le va fi mai greu si in relatiile lor de casatorie.

Copiii sunt analisti de conflict sofisticati; gradul in care acestia detecteaza emotia este mult mai rafinat decat ar putea ghici parintii. Cand parintii se duc in spatele usilor inchise si ies actionand ca si cum si-au rezolvat conflictul, copiii pot detecta asta”, spune Cummings. „Vor vedea ca va prefaceti. Si a te preface este de fapt mai rau in unele privinte. Ca si cuplu, nu puteti rezolva o lupta pe care nu o recunoasteti ca o aveti. Copiii o vor sti, o veti sti si dvs., dar nu se va face nimic in ceea ce priveste progresul.” Pe de alta parte, spune el: „Cand parintii merg in spatele usilor inchise si atunci cand ies nu sunt suparati, copiii deduc ca lucrurile sunt rezolvate. Copiii pot face diferenta dintre o rezolutie care a fost fortata fata de una rezolvata cu emotii pozitive.”

Cum sufera mai exact copiii din cauza conflictelor parintilor

Unele cercetari sugereaza ca, incepand cu varsta de sase luni, copiii inregistreaza suferinta parintilor lor. Studiile care urmaresc copiii pe o perioada lunga de timp arata ca cei care erau nesiguri la gradinita din cauza conflictelor parintilor lor aveau mai multe sanse de a avea probleme de ajustare si la scoala. Un studiu recent a aratat ca si la varste mai mari, la 19 ani, de exemplu, pot ramane sensibili la conflictul parental. Contrar a ceea ce s-ar putea spera, „Copiii nu se obisnuiesc cu asta”, spune Cummings.

In lupta pentru a intelege conflictul parintilor lor, copiii pot ajunge sa se invinovateasca pentru situatia tensionata din familie sau sa gaseasca modalitati daunatoare de a face fata conflictului. Cand parintii folosesc in mod repetat strategii ostile unul fata de celalalt, unii copii pot deveni distrati, ingrijorati, anxiosi si fara speranta. Altii pot reactiona in exterior cu furie, devenind agresivi si dezvoltand probleme de comportament acasa si la scoala.

Copiii pot dezvolta tulburari de somn si probleme de sanatate, cum ar fi durerile de cap sau de stomac, sau se pot imbolnavi frecvent. Stresul lor poate interfera cu capacitatea lor de a acorda atentie, ceea ce creeaza probleme de invatare la scoala. Majoritatea copiilor crescuti in medii de conflict distructiv au probleme in formarea relatiilor sanatoase si echilibrate cu colegii lor. Chiar si relatiile fratesti sunt afectate negativ – au tendinta de a merge la extreme, de a se implica si de a se proteja prea mult unul pe celalalt, sau devin prea distanti si detasati.

In 2002, cercetatorii Rena Repetti, Shelley Taylor si Teresa Seeman de la UCLA au analizat 47 de studii care au corelat experientele copiilor in medii de familie riscante, cu problemele ulterioare la varsta adulta. Ei au descoperit ca cei care au crescut in case cu niveluri ridicate de conflict au avut mai multe probleme fizice de sanatate, probleme emotionale si probleme sociale mai tarziu in viata comparativ cu grupurile de control. Ca adulti, acestia au mai multe sanse sa raporteze probleme vasculare si imune, depresie si reactivitate emotionala, dependenta de substante, singuratate si probleme cu intimitatea.

Citeste si:

♥ Cum sa-ti ajuti copilul sa-si dezvolte empatia

♥ Vacanta cu copiii, fara stres

Evitarea conflictelor nu este o solutie

Terapeuta de familie Sheri Glucoft Wong ofera uratoarele sfaturi pentru situatii conflictuale:

Comunicati cu empatie: deschideti dialogul, lasandu-l mai intai pe celalalt sa stie ca il vedeti, il intelegeti si ca va puteti pune in „pantofii sai”.
Oferiti partenerului dvs. prezumtia de nevinovatie: presupuneti ca partenerul dvs. are cele mai bune intentii si sa va ajutati sa va amintiti ca va iubiti reciproc, adaugand mangaiere.
Retineti ca sunteti in aceeasi echipa. Decat sa traga fiecare in sens opus,mai degraba rezolvati problemele prin asezarea tuturor cartilor pe masa si privindu-le impreuna. Apoi rezolvati-va problemele unul cu celalat.
Critica constructiva functioneaza numai atunci cand partenerul tau poate face ceva in legatura cu ceea ce s-a intamplat. Daca termenul pentru inscrierea copilului in echipa de fotbal a fost depasit, incercati sa remediati cat mai bine situatia actuala si discutati despre cum sa va descurcati mai bine data viitoare. Vina nu va rezolva nimic din ceea ce s-a intamplat deja.
Tot ce trebuie sa fie spus, poate fi spus cu bunatate. Dezaprobare, dezamagire, exasperare – toate pot fi tratate mai bine cu bunatate.

Cum poti face sa functioneze conflictul

„Unele tipuri de conflicte nu sunt deranjante pentru copii, iar copiii beneficiaza efectiv de acestea”, spune Cummings. Cand parintii au un conflict usor pana la moderat, care implica sprijin si compromisuri si emotii pozitive, copiii dezvolta abilitati sociale si stima de sine mai bune, se bucura de o securitate emotionala sporita, dezvolta relatii mai bune cu parintii, se descurca mai bine la scoala si au mai putine probleme psihologice. „Cand copiii sunt martori la un conflict si ii vad pe parinti ca il rezolva, sunt mai fericiti decat au fost inainte de a-l vedea„, spune Cummings. „Ii linisteste pe copii ca parintii pot rezolva situatii conflictuale. Stim acest lucru prin sentimentele pe care le arata, ceea ce spun ei si comportamentul lor – ei fug si se joaca. Conflictul constructiv este asociat cu rezultate mai bune in timp. ”

Copiii se simt mai siguri din punct de vedere emotional, resursele lor interne sunt eliberate pentru o crestere pozitiva a dezvoltarii, iar propriul comportament pro-social fata de ceilalti este sporit. De fapt, multe probleme ale comportamentului copiilor pot fi rezolvate nu prin focalizarea asupra copilului sau chiar a relatiei parinte-copil, ci doar prin imbunatatirea calitatii relatiei parintilor, care intareste securitatea emotionala a copiilor. Chiar daca parintii nu rezolva complet problema, dar gasesc o solutie partiala, copiii vor fi bine. De fapt, suferinta lor pare sa scada proportional cu abilitatea parintilor lor de a rezolva lucrurile constructiv.

Atat Cummings, cat si Glucoft Wong sunt de acord ca cei mici pot beneficia efectiv din conflicte – daca parintii le gestioneaza bine. „Lasat-i sa auda cum fac lucrurile oamenii, cum negociaza si cad de acord.” Cu toate acestea, ambii sunt de acord ca un anumit continut este cel mai bine sa ramana privat. Discutiile despre sex sau despre alte chestiuni delicate se pot efectua mai respectuos fara o audienta. Glucoft Wong incurajeaza parintii sa obtina ajutorul de care au nevoie pentru a invata sa comunice mai bine – programe pentru parinti, carti sau terapeuti.