Cum sa-ti ajuti copilul excesiv de dependent sa devina independent

145
Cum sa-ti ajuti copilul excesiv de dependent sa devina independent
sursa foto: Pixabay

Parintii isi pot ajuta copilul excesiv de dependent sa devina un copil independent si sa se adapteze cu usurinta la situatii si rutine diferite. Sigur, anii de adult par a fi departe, dar niciodata nu este prea devreme sa-ti inveti copilul sa stea pe propriile picioare.

Unii copii nu sunt pregatiti sa fie independenti

Nu este deloc neobisnuit ca pentru copiii mici, mai ales la inceput de an scolar, sa fie mai dificil sa se adapteze la noua rutina. In mod normal, lacrimile si protestele se diminueaza in cateva saptamani, deoarece copilul incepe treptat sa se simta mai confortabil, devenindu-i mediul mai familiar. „Sentimentele sale de calm si independenta cresc, din momentul in care incepe sa-si faca noi prieteni si gaseste mandrie si interes in lumea extinsa a scolii”, spune Dr. Steven Richfield, cunoscut sub numele de „Coach-ul parintilor”, psiholog de copii, instructor de parinti si profesori si autor al cartii „Antrenorul parintilor: o noua abordare a parentingului in societatea de astazi.

„Copiii care nu sunt pregatiti emotional pentru aceasta crestere a independentei prezinta semne vizibile”, spune Dr. Richfield. „Ei se pot agata sa-si asigure <ancore>, cum ar fi parinti, prieteni sau profesori, si au dificultati mari sa se adapteze la un inlocuitor sau la neplacerea unor situatii de la scoala. Uneori pare ca acestia experimenteaza fiecare noua zi ca un atac asupra nevoii lor de rutina, ca si cand echilibrul lor emotional este calibrat doar la o singura nuanta de mediu. Copiii care se incadreaza in acest profil pot fi vazuti ca fiind neajutorati, imprevizibili si solicitanti. Asemenea trasaturi nu sunt indragite de colegii lor”, incheie psihologul.

Dr. Steven Richfield ne prezinta cateva strategii de coaching, care pot ajuta copiii dependenti sa devina copii independenti:

Recunoasteti ce puteti face pentru a perpetua ciclul. Deseori, aceasta problema este legata de dependenta copilului fata de cei dragi de a indeplini functiile de reglare a excitatiei emotionale. In loc sa se adapteze la situatii noi si stari puternice emotionale prin auto-monitorizare si auto-linistire, copiii se retrag in bratele parintilor sau a surogatilor-mama. Consolidarea continua a acestui model ii stopeaza copilului oportunitati importante de a progresa de la dependenta emotionala la autosuficienta. Analizati daca dependenta copilului dvs. serveste inconstient satisfacerea unor nevoi proprii.

Dependenta este la fel de inrobitoare pentru copil. Nu faceti greseala de a presupune ca copilul dumneavoastra se bucura de problemele sale de dependenta. In timp ce unele dintre comportamentele sale pot parea prea dramatice sau manipulative, totul izvoraste din aceeasi sursa. Pe masura ce copiii inainteaza in varsta, dezvoltarea le dicteaza sa se bucure de noile lor privilegii si independenta. Daca copilul dvs. nu urmareste acest tipar, vorbiti cu el despre ce inseamna pentru el sa-i vada pe colegii sai ca-si gestioneaza viata atat de diferit si cat de prizonier se simte din cauza barierelor pe care si le pune. Luati in considerare ca este impartit intre dorinta si frica de separare si crestere.

Citeste si:

♥  5 lucruri pe care mamele epuizate emotional trebuie sa si le aminteasca

♥  10 lucruri pe care copiii tai si le vor aminti intotdeauna 

Odata ce i-ati recunoscut dilema, apelati la dorinta sa de crestere. Explicati-i ca poate fi invatat abilitatile auto-monitorizarii si auto-linistirii, dar functioneaza cel mai bine pentru el sa participe si el activ. Ca sa invete sa mearga pe bicicleta fara roti de antrenament, la inceput poate parea infricosator si nesigur, dar se va simti treptat mai stabil si mai echilibrat.

Solicitati-i sa aleaga modul in care sa doreasca sa inceapa „calatoria pe cont propriu”, cum ar fi efectuarea de apeluri telefonice, acceptarea invitatiilor de a dormi peste noapte la un prieten sau gestionarea partii celei mai putin favorite a zilei de scoala cu calm si incredere.

Asigurati-l ca poate invata cum sa-si intareasca „mintea calma” si sa-si relaxeze corpul. Explicati-i ca gandurile sale trimit instructiuni despre cum ar trebui sa simta si sa reactioneze la schimbare si disconfort. Daca trimite mesaje negative sau extreme, cum ar fi „Nu pot rezista!” sentimentele si tensiunea pe care le simte il fac sa para ca nu se poate descurca singur. Sugerati mesajele de calmare si imputernicire pe care le poate repeta in mintea sa, cum ar fi „Schimbarea nu este atat de rea” si „Pot sa tolerez acest lucru pentru moment”. Apoi invatati-l exercitii pentru relaxare corporala, cum ar fi imaginile vizuale linistitoare si alternand intre tensionarea si eliberarea grupurilor musculare.

Scopul final este ca cel mic sa invete abilitatile de auto-linistire, astfel incat sa se poata confrunta cu ceea ce se asteapta in mod rezonabil la varsta sa. Auto-linistirea se refera la capacitatea copilului de a-si mentine echilibrul emotional in fata schimbarilor nedorite, a dezamagirii neasteptate si a altor adversitati minore. Copiii care nu au aceste abilitati, pot fi ghidati de parintii lor, acestia avand un rol proactiv in promovarea independentei si furnizarea de indrumari informate pentru a sprijini progresul acestora.

Citeste si:

♥  Cum sa-ti ajuti copilul sa-si dezvolte empatia

♥  Ce li se intampla copiilor atunci cand parintii se cearta

Lasă un comentariu